ORIZONT 2019 :: Putem reprograma creierul să “elimine” frica?

Trimis: 22/09/2019 10:47

Un grup de cercetători din Marea Britanie, Japonia și Statele Unite au găsit, de curând, o metodă inedită de a “elimina” frica. Într-un studiu publicat în noiembrie 2016 în volumul inaugural al jurnalului Nature Human Behaviour, cercetătorii au arătat că folosind o metodă care combină inteligența artificială și tehnologia de scanare a creierului, pot recondiționa creierul să “elimine”, în mod inconștient, memoria fricii. Aceste descoperiri au implicații importante pentru dezvoltarea de terapii mai eficiente pentru pacienții care suferă de tulburări relaționate cu frica, cum ar fi tulburarea de stres posttraumatic sau fobiile specifice severe.

Este puțin probabil să găsim vreo persoană care nu a simțit nicicând frica. Această emoție s-a perpetuat de-a lungul evoluției din cauza funcției sale adaptative, vitală pentru supraviețuirea speciei. Frica semnalizează pericolul și pregătește organismul pentru a reacționa la situațiile care amenință viața. Se află însă situații în care frica devine exagerată și persistentă, în lipsa unui pericol real, și poate deteriora sever viața, ducând la progresul de patologii precum fobiile specifice sau tulburarea de stres posttraumatic.

Cele mai comune fobii specifice sunt fobia de înălțime, fobia de zbor, fobia de sânge sau proceduri medicale, fobia de animale și insecte (ex. paianjeni), de anumite situații. Acestea afectează până la 6-12% din populația generală. Deși aceste persoane își dau seama că frica lor este irațională și exagerată, nu reușesc să îi diminueze puterea și evită în mod constant situațiile de care se tem.

De asemenea, până la 14% dintre persoanele care trec prin situații extreme, ca de pildă abuzul fizic sau sexual, accidente grave de mașină, dezastre normale sau produse de om, tortură, primirea unui diagnostic fatal, sau asistarea la moartea cuiva, pot dezvolta tulburarea de stres posttraumatic. Aceste persoane retrăiesc intens evenimentul traumatic, fiind copleșite de amintiri intruzive, flashback-uri sau coșmaruri legate de eveniment, evită orice situație sau stimul care le-ar putea reaminti de trauma suferită și sunt într-o permanentă stare de agitație și hipervigilență.
În prezent, intervenția terapeutică standard considerată a fi cea mai eficientă pentru tratamentul fricilor și fobiilor este expunerea. Expunerea presupune ca pacienții să se confrunte treptat și în mod repetat cu situația de care se tem, pentru a învăța că aceasta nu este atât de periculoasă pe cât se așteptau și că îi pot face față cu bine. Această formă de terapie însă, deși adecvată (cu rate de reușită de până la 90%), este neplăcută și dificil de urmat și, în consecință, este adesea evitată de pacienți.
Pacienții au trebuință de alternative și cercetătorii sunt provocați să caute în permanență metode de îmbunătățire a opțiunilor de tratament, care să fie eficiente dar și mai “blânde” cu pacienții și ușor de urmat. Metoda întrebuințată de cercetătorii acestui studiu ar putea constitui o astfel de alternativă.
Cercetătorii s-au întrebat în ce mărime ar fi posibil ca frica să fie
“eliminată” fără ca persoana să fie nevoită să se expună la stimulii care declanșează frica? Au testat această ipoteză întrebuințând o metodă numită neurofeedback, mai fidel “Neurofeedback prin decodarea RMNf” (engl., decoded fMRI neurofeedback). Decoded Neurofeedback este o metodă ce îngăduie ameliorarea sau modificarea capacităților cognitive prin autoreglarea activității creierului, în timp real (procedura este descrisă mai jos). RMNf – rezonanță magnetică funcțională este o metodă de neuroimagistică cu susținerea căreia se poate observa activitatea creierului în timp real.

Pentru a testa dacă metoda este eficientă pentru “eliminarea” fricilor specifice din creier, cercetătorii selectat 17 voluntari sănătoși care, timp de 5 zile, au parcurs câteva sarcini bine validate:
Pentru toți participanții au făcut o memorie specifică a fricii prin administrarea de stimuli electrici de tărie scăzută (“șocuri electrice” neplăcute, dar nepericuloase) în timp ce urmăreau anumite imagini pe calculator (cercuri colorate în dungi verzi sau roșii). Printr-un proces de învățare condiționată participanții au învățat că unele imagini (verzi și roșii) se îmbină de șocurile electrice iar altele nu (la finalul procedurii li s-au arătat și alte imagini galbene și albastre, fără a primi șocuri electrice). Au început să se teamă de imaginile pe care le-au asociat cu șocurile electrice chiar și atunci îndată ce astea nu erau administrate. Cercetătorii au utilizat apoi o serie de algoritmi pentru a citit și izola (decoda) memoria fricii concepută de șocurile electrice.

În următoarele trei zile, și-au propus să modifice memoria fricii pe care au creat-o anterior. Un lucru captivant pe care cercetătorii l-au observat urmărind activitatea creierului voluntarilor a fost că și atunci când aceștia se odihneau și nu evocau memoria fricii în mod conștient în acel moment, activitatea fluctuantă a creierului lor a inclus unele trăsături ale memoriei fricii care fusese făcută recent, fără ca voluntarii să fie conștienți de asta. Cercetătorii și-au propus să rescrie memoria fricii oferindu-le participanților o recompensă financiară de fiecare dată când detectau aceste trăsături ale memoriei fricii în activitatea “inconștientă” a creierului lor. Participanților li s-a spus că recompensa depinde de activitatea creierului lor, dar nu li s-a specificat în ce mod. Au repetat procedura pe parcursul a trei zile reușind să construiască o recent apărută asociere între memoria fricii, trăită inconștient, și experiența pozitivă de a fi recompensați. Astfel, trăsăturile memoriei care au fost inițial programate să prezică șocurile dureroase, au fost acum reprogramate să prezică în schimb ceva pozitiv.
Pentru a testa eficiența procedurii, cercetătorii le-au arătat din nou voluntarilor imaginile care au fost asociate inițial cu “șocurile electrice” și frica. În mod remarcabil voluntarii nu au mai manifestat răspunsul de frică. Nu s-a mai identificat nici activitate crescută în amigdală – o structură din creier considerată a fi “centrul fricii”. Cercetătorii au reușit să modifice memoria fricii lipsit de ca voluntarii să fi conștienți de ea pe parcursul acestui proces.

Cercetătorii cred că aceste descoperiri privind posibilitatea de a “elimina” frici specifice din creier, prin asocierea recompensei cu memoria fricii, fără ca voluntarii să fie conștienți de acest proces, ar putea avea implicații importante pentru dezvoltarea de tratamente mai bune, cu avantaje majore față de abordările tradiționale, evitând astfel complet stresul asociat cu expunerea la situațiile temute sau efectele adverse ale medicației. Aceștia speră ca metoda lor să poată fi dezvoltată într-un remediu clinic (bazat pe recondiționarea creierului prin Decoded Neurofeedback) pentru pacienții care suferă de tulburarea de stres posttraumatic sau fobii specifice severe.
tratamentanxietate.ro