ORIZONT 2019 :: POVESTIOARE CU INVATATURA SCURTA

Trimis: 23/02/2019 18:42

SCURTE POVESTIOARE, DE PE WEB, DE LA PARINTI FRATI SAU BUNICI..IDEEA ESTE SA FIE CU INVATATURA LA SFARSIT

Trimis: 23/02/2019 18:43

Într-o zi profesorul îi arată elevului său trei păpuşi şi îi cere să găsească diferenţele. Toate cele trei jucării păreau identice, dar după ce le-a analizat cu atenţie elevul a observat nişte orificii în ele.

Prima jucărie avea găuri în ambele urechi, a doua avea găuri în gură şi într-o ureche, a treia avea o gaură într-o singură ureche.

Copilul a încercat atunci să bage un ac în gaura din urechea primei jucării, dar acul a ieşit prin urechea cealaltă, imediat. La a doua jucărie, îndată ce copilul a băgat acul în ureche, acul a ieşit prin gură. Când a înfipt acul şi în cea de-a treia jucărie, acesta nu a mai ieşit.

Atunci profesorul i-a explicat că acelaşi fapt se întâmplă şi în realitate. Cum?

Prima jucărie înseamnă acei oameni din jurul tău care îţi dau impresia că te ascultă şi că le pasă de tine. Dar doar se prefac. Mai târziu ce ascultă ce spui, aşa cum acul a ieşit prin urechea cealaltă, la fel le vor ieşi şi lor lucrurile pe care le-ai spus. Aşadar, ai preocupare atunci când vorbeşti cu cei din jurul tău, cărora nu le pasă de tine.
A două jucărie constituie acei oameni care te ascultă şi te lasă să crezi că le pasă de tine. Dar, la fel ca şi la jucărie, acul iese din gură. Aceşti oameni vor folosi , la un ocazie dat, ceea ce le-ai spus împotriva ta. Mai mult, uneori, ar putea utiliza secretele pe care tu le împărtăşeşti pentru a-şi atinge ei un scop.

La a treia jucărie, acul nu a mai ieşit. Aceştia sunt oamenii care îţi vor demonstra întotdeauna că poţi să ai încredere în ei. Încearcă să ai în jurul tău cât mai mulți!

Morala. Caută întotdeauna să fii în preajma oamenilor care pot fi loiali şi de încredere. Oamenii care te ascultă atunci când le împărtăşeşti ceva, nu sunt de fiecare dată şi cei pe care te poţi baza atunci când ai mai mare necesitate de ajutor.
anidescoala.ro

Trimis: 23/02/2019 18:45

Rătăcind pe ici, pe colo, un câine uriaș ajunse într-o odaie care avea pe toți pereții oglinzi imense. Astfel, se văzu dintr-o dată înconjurat de câini. Se înfurie, începu să scrâșnească din dinți și să mârâie. Firește, și câinii din oglindă făcură la fel, descoperindu-și colții fioroși. Câinele nostru începu să se învârtă vertiginos într-o parte și în alta pentru a se apăra de atacatori, după care - lătrând cu furie - se aruncă asupra unuia dintre presupușii săi adversari. În urma puternicei izbituri în oglindă, căzu la pământ privat de suflare și plin de sânge.
Dacă ar fi dat din coadă prietenește o singură dată, toți câinii din oglindă ar fi răspuns în același fel. Și întâlnirea lor ar fi fost o sărbătoare!

"Găsim întotdeauna doar ceea ce căutam!"
CINE ARE URECHI DE AUZIT ... Smile

Trimis: 23/02/2019 18:47

Un om călătorea pe un drum de ţară, împreună cu soţia sa. Obosiţi de atâta mers şi văzând că îi prinde noaptea pe drum, cei doi călători au vrut să tragă la un han. Dar hangiul, om rău, a refuzat să-i primească, spunându-le că nu mai are camere libere. Nevasta omului s-a arătat nemulţumită.
- Ei, lasă, femeie, a încercat să o liniştească omul, lasă, că ştie Dumnezeu ce e mai bine!
- Mai, omule, zise atunci femela sa, dar ce poate fi bine când, uite! - nu avem unde sta peste noapte?!
În sfârşit, au plecat mai departe şi, spre bucuria lor, au întâlnit un ţăran, om sărac, dar bun la suflet. Văzând că i-a prins noaptea pe drum, ţăranul i-a primit cu drag în căsuţa lui.
Dar a doua zi dimineaţa, îndată ce au vrut să plece mai departe, ţăranul le-a dat o veste uluitoare celor doi călători: peste noapte, hanul fusese atacat de hoţi, care îi jefuiseră pe toţi călătorii.
- Vezi, i-a mai spus omul nevestei - trebuie să avem încredere în felul în care Dumnezeu le rânduieşte pe toate. Ţii minte ce ţi-am spus aseară? "Lasă, ştie Dumnezeu ce e mai bine".

"Fără nicio îndoială că Dumnezeu rânduieşte faptele noastre mai bine decât am putea-o face noi înşine".

Trimis: 10/03/2019 19:21

Odata, un om statea linistit la masa, ospatandu-se cu pofta din felurile pregatite. La picioare, s-a asezat cainele sau. Uitandu-se in ochii omului, cainele isi spunea:

"Da Doamne sa manance cu pofta stapanul meu si, dupa ce s-o satura, sa-mi dea si mie o bucatica!"

In acest timp, s-a apropiat si pisica. Privindu-l pe om cum mananca si gudurandu-se pe langa el, isi spunea in sinea ei:

"Da Doamne sa orbeasca stapanul meu, doar o clipa, sa-i pot fura mancarea!"

Cainele astepta sa primeasca tot ce omul s-ar fi indurat sa-i dea, cunoscand bunatatea stapanului sau. Pisica, insa, pandea indiferent ce moment sa poata fura, lacomia indemnand-o sa nu se multumeasca cu ceea ce ar fi primit.

Asa este si in viata. Unii dintre prietenii care ne inconjoara sunt asemenea cainelui, adica fideli si devotati, rabdatori si sinceri. Altii, insa, sunt asemenea pisicii: oricand cu un zambet pe buze, dar mereu cu rautate in suflet, asteptand doar prilejul sa fure si sa profite de pe urma ta.

Cand ai in preajma ta prieteni adevarati, bucura-te pentru ei si pentru prietenia voastra; cand vezi, insa, ca de tine se apropie si cei asemenea pisicii, nu-i goni si nu te purta cu ei asa cum ar merita, ci roaga-te pentru ei si incearca, prin bunatatea ta, sa ii faci si pe ei mai buni.

"Suferiti de pe urma unui om rau ?

Iertati-l, ca sa nu fie astfel doi oameni rai!"

Trimis: 10/03/2019 19:23

In apropierea unui rau larg, peste care nu era pod, traia candva un batran cu frica lui Dumnezeu, ce-si castiga painea trecandu-i pe calatori, cu barca sa, de pe un mal al raului pe celalalt. Si iata ca intr-o zi, in timp ce il trecea cu barca pe un tanar vorbaret si iscoditor, acesta din urma baga de seama ca mosul avea scris cate ceva pe fiecare vasla. Se uita atunci mai bine si, deslusind scrisul, il intreba curios pe batran:

- De ce ai scris matale pe o vasla „Credinta“ si pe cealalta „Fapte bune“?

Fiindca acestea doua, credinta si faptele bune, ma conduc in viata de cand ma stiu pe lume - raspunse batranul.

Tanarul primi raspunsul cu o anume indoiala si, voind sa faca pe desteptul, spuse cu un aer de mare intelept:

- Eu unul nu cred ca omul are nevoie de amandoua, ci ii este de ajuns si numai una singura ca sa se calauzeasca in viata, dupa cum ii este firea: daca alegi calea „faptelor bune“, atunci esti de folos mai degraba celorlalti, si multumirea de sine iti vine din afara; iar daca alegi calea „credintei“, atunci iti esti de folos mai degraba tie insuti, si multumirea de sine iti vine dinauntru.

Batranul ridica din sprancene si nu spuse nimic, parand coplesit de desteptaciunea sfatoasa a tanarului, dar incepu, dupa o vreme, sa vasleasca cu o singura vasla.

Barca aproximativ ca nu mai inainta, ci mai mult se invartea in loc, spre nedumerirea tinarului, care insa pricepu, intr-un tarziu, ce voise sa-i dea de inteles, fara vorbe, batranul: ca una este sprijin celeilalte si ca una prin alta se implinesc, caci viata omului este dupa sufletul lui. Fapta buna si credinta sunt cele doua aripi cu susținerea carora sufletul nostru se inalta in zbor tainic spre Dumnezeu. Dar cu o singura aripa - cine mai poate zbura?!

Trimis: 15/03/2019 16:30

Odată, într-un mic sat, trăia un tânăr. Deși învățase ceva carte până atunci, acum obișnuia să nu facă nimic toată ziua. Trăia din ceea ce îi dădeau locuitorii din sat.

Într-o zi, tânărul leneș s-a trezit de dimineață și a plecat să adune diferite lucruri de prin sat. Cum mergea din poartă în poartă, oamenii îi dădeau diverse. Unii îi dădeau orez, alții legume și tot așa. Dar o doamna generoasă i-a dat acestuia într-o zi o cantitate ceva mai mare de făînă.

“Ah! Ce noroc. Nu va mai trebui să aștept ca mulțimea să îmi dea pâine de acum înainte“, s-a gândit tânărul.

Apoi a plecat acasă și a început să își pregătească prânzul. Ulterior ce a mâncat, a pus făina într-un vas mare de lut pe care l-a atârnat alături pat. “Aici va fi în siguranță, nu o ating șoarecii. “, și-a spus el după care s-a așezat în pat să tragă un pui de somn.
Și a început să se gândească: Voi păstra făina asta până îndată ce va veni o foamete. Apoi am să o vând la un preț bun. Cu banii câștigați, am să îmi cumpăr o pereche de capre. În curând, voi avea mai multe. Cu laptele de la ele, voi face și mai mulți bani. Apoi am să cumpăr o vacă și un taur. În compact timp am să îmi fac o cireadă. Laptele de la ele o să îmi aducă și mai mulți bani. Voi deveni deosebit de bogat. Am să îmi construiesc o casă mare și am să mă însor cu o prietenă frumoasă.

Apoi o să avem un fiu și voi fi tare mândru. În câteva luni fiul meu va inițiază să meargă de-a bușilea. Va fi neastâmpărat iar eu am să îmi fac griji că o să se rănească. Am să strig la soția mea să aibă vigilență de el. Dar ea va fi atât de ocupată cu treburile prin casă, încât o să ignore când o strig. Am să mă enervez groaznic…”
Zicând aceasta, domnul lovește cu piciorul vasul cu făină de deasupra patului, care se răstoarnă și se împrăștie pe podeaua murdară. Atunci tânărul leneș realizează că nebunia și vanitatea l-au costat o cantitate importantă de făină, dar și că astfel a învățat o lecție.

După această întâmplare, tânărul s-a schimbat și a început să fie un mascul muncitor care în scurt timp a ajuns să își împlinească visul.
anidescoala

Trimis: 18/03/2019 10:33

A existat odata un om atat de sfant incat pana si ingerii se bucurau vazandu-l. Cu toate acestea , el nu avea nici cea mai mica idee de faptul ca este un sfant.

Isi vedea linistit de treburile zilnice impartind bunatatea la fel de inconstient cum isi raspandesc florile aromă in jurul lor si felinarele de pe strada lumina lor.

Sfintenia lui consta in faptul ca el uita instantaneu trecutul persoanei pe care o avea in fata,. privind-o ca si cand ar fi avut-o in fata pentru prima oara. De aceea el vedea, dincolo de aparentele exterioare, in insasi esenta fiintei, acolo unde oamenii erau inocenti si nevinovati si mult prea ignoranti pentru a stii ca gresesc. De aceea el ii ierta si ii iubea pe toti deopotriva, fara sa ii para nimic iesit din comun in atitudinea lui, caci ea nu era rezultatul unei decizii, ci a felului in care el, ii privea pe oameni.

Intr-o zi un inger i-a spus:

- Dumnezeu m-a trimis la tine. Poti sa imi ceri orice vei dori, si dorinta iti va fi indeplinita. Vrei sa primesti darul vindecarii?

- Nu, a raspuns omul. As preferea sa-L las pe Dumnezeu sa vindece, El insusi.

- Vrei sa ai puterea de a-i asigură pe pacatosi inapoi pe drumul cel drept?

- Nu a spus el, nu am eu dreptul sa ating inima omului. Acest drept divin, le este rezervat numai ingerilor.

- Vrei sa fii un model de virtute, pentru ca oamenii sa fie atrasi de tine si sa te imite?

- Nu, a spus sfantul, caci in acest fel as deveni centrul atentiei.

- Atunci, ce doresti? a insistat ingerul?

- Gratia lui Dumnezeu a spus omul. Daca voi conține de aceasta gratie, voi avea tot ceea ce mi-am dorit vreodata.

- Nu, trebuie sa-mi ceri ceva miraculos, i-a spus ingerul. In caz contrar o asemenea insusire ti se va distribui in mod obligatoriu.

- Bine, in acest caz, iata ce doresc: lasa binele sa se faca prin mine, fara ca eu sa fiu constient de acest lucru.

De aceea, Dumnezeu i-a daruit urmatoarea calitate: umbra sa capata puteri vindecatoare, dar numai atunci cand cadea in spatele lui. In acest fel bolnavii care cadeau sub incidenta umbrei sfantului- dar numai daca acesta era cu spatele la ei- erau vindecati pe loc, pamantul devenea fertil, izvoarele tasneau, iar fetele celor doborati de greutatile vietii se colorau din nou.

Sfantul nu stia nimic din toate acestea, caci atentia celor din jur, era atat de centrata in jurul umbrei incat ei au uitat de omul care o raspandea.

In acest fel, dorinta lui de a face bine fara sa stie nimic de acest lucru s-a implinit cu prisosinta.